Difference between revisions of "User talk:Vladg/incomplete/Demararea fizică"

Revision as of 01:48, 11 December 2006

Am ales acest scurt fragment pentru a-ti da o idee despre stilul intentionat aici:

Iniţializarea unui sistem de calcul

Procesul de iniţializare al unui computer<ref>vezi computer versus calculator</ref> este dependent de arhitectura sa.<ref>microprocesorul este o parte esenţială din definiţia unei arhitecturi, dar un anume model de microprocesor nu defineşte sine die o arhitectură de sistem de calcul</ref> În cazul de faţă, vom trata particularităţile specifice arhitecturii IBM PC<ref>i386 sau x86 se referă la procesor pe când noi ne referim la toate PC-urile din lumea asta, adică la "IBM PC & clones/compatibles"</ref>. Procesul este unul complex, dar poate fi rezumat în felul următor:

• În momentul imediat următor conectării sistemului la reţea au loc mai multe procese de natură analogică, cum ar fi (pentru simplificare, presupunem că este vorba de un sistem AT<ref>Advanced Technology</ref> sau un sistem ATX<ref>AT Extended</ref> programat să pornească automat la apariţia sau revenirea tensiunii de reţea):
  • Sursa de alimentare detectează tensiunea reţelei şi intră în regim de funcţionare stabil, ca urmare a acestui fapt, la ieşirea sa apar tensiunile nominale necesare alimentării componentelor electronice din sistemul de calcul
  • Dupa un interval de timp suficient de lung pentru ca tensiunile de ieşire ale sursei să se fi stabilizat şi intrat în standard, microcontrolerul din sursa pune semnalul PG<ref>Power Good</ref> pe "1" logic semnalizând astfel controlerului de alimentare prezent pe placa de bază ca tensiunile de alimentare s-au stabilizat şi sunt deci utilizabile în domeniul digital
  • Controlerul de alimentare verifică în acest moment la rându-i tensiunile livrate şi, în cazul în care acestea corespund standardelor programate de producător, începe alimentarea diverselor etaje funcţionale de pe placa de bază, de obicei începând cu controlerele de ceas şi periferie<ref name=southbridge>South Bridge</ref>
• Controlerul de ceas îşi pune în funcţiune rezonatorul cu cuarţ din dotare şi începe să genereze (uneori prin multiplicare şi/sau diviziune) semnalele de tact necesare celorlalte blocuri funcţionale
• În multe sisteme, controlerul de ceas cumulează şi funcţia de controler de pornire aşa că, urmând secvenţa programată de producător, resetează pe rând şi pune în funcţiune blocurile funcţionale şi magistralele legate la acesta
• Controlerul de periferie<ref name=southbridge> îşi execută secvenţa de iniţializare, de cele mai multe ori executându-şi propriul microcod, fără acces la alte memorii. Odată ce ea este executată, acesta iniţializează şi pune în funcţiune controlerul de magistrală<ref name=northbridge>
• Controlerul de magistrală<ref name=northbridge/> pune în funcţiune controlerul de memorie (uneori sunt aceeaşi unitate funcţională, alteori<ref>vezi cazul AMD64</ref> sunt blocuri diferite) şi procesorul central
• Un standard istoric dictează ca acesta, ca urmare a secvenţei de resetare, va începe să execute cod de la adresa

(to be continued, mai scriu si maine)

La pornirea sursei de alimentare, memoria primară a sistemului(memoria cu acces aleatoriu — engl.: RAM) este goală, aşa că microprocesorul este programat să execute instrucţiunile situate într-o zonă rezervată(FFFF0h) a memoriei numai-citire(engl. presc. ROM) a sistemului de intrare/iesire pe bază(engl.presc. BIOS). Scopul acestei zone este de a direcţiona microprocesorul către locaţia unde se află programul BIOS.

• Odată ce BIOSul este încărcat în memorie, acesta efectuează mai multe operaţii: autotestarea la punerea în funcţiune(engl. presc. POST), initializarea/inventar al dispozitivelor ş.a.

• Către final, BIOSul caută o unitate de disc de pe care să demareze. De obicei, această unitate de disc este selecţionată în prealabil de către utilizator şi poate fi un CD-ROM, o unitate de dischete, un hard disc..

• Când găseşte unitatea de disc, îi încarcă şi execută sectorul de demarare(engl. boot sector), care, în cazul unui hard disc, poartă numele de MBR(Master Boot Record) şi este localizat în primul sector al hard discului(primii 512 octeţi). Din momentul acesta, controlul este predat codului din MBR.

<references/>